Totul a fost bine şi frumos, până când am văzut că se goleşte puşculiţa şi nu-mi găsesc de muncă, lucru care m-a făcut să cad, uşor-uşor, în deznădejde, dar, nici de data asta, Dumnezeu nu m-a părăsit şi mi-a dat un semn că am un mare rugător în spatele meu, care mă veghează de la distanţă.
Joi, 31 Iulie, adică ieri, după ce m-am plimbat, toată ziua, prin oraş(îl cheamă Leicester, dar lumea îl pronunţă "Lestăr"), m-am întors în casa unde locuiesc, am mâncat şi m-am hotărât, brusc, să mă duc la o filială, din cartierul în care stau, a Bibliotecii Municipale din Leicester, ca să mai vizionez un episod din Bleach(Cine nu ştie ce e, să caute pe Google!), fiindcă, acolo, am voie să stau, gratis, o jumătate de oră pe zi, pe internet, dar nu de asta îmi dăduse Dumnezeu gândul să ies din casă, ci ca să-mi arate că, ce-am cerut, mi s-a dat.
În drum spre bibliotecă, un bărbat(avea vreo 40 de ani) mi-a cerut să-i dau câţiva penny. Eu l-am întrebat la ce-i trebuiesc, iar el mi-a răspuns că vrea să-şi cumpere de mâncare. În acel moment, un gând, pe care nu l-am avut la vederea niciunui cerşetor din Anglia(poate din cauză că, toţi, păreau bine îmbrăcaţi), mi-a răsărit în minte: "Dă-i, că are nevoie!", dar, văzând că avea o ţigară în mână şi-o sticlă de bere, neterminată, lângă el, m-am temut să nu folosească banii ca să-şi cumpere ţigări sau băuturi alcoolice, lucruri care nu-i sunt de folos, aşa că, m-am hotărât să-i cumpăr orice aliment va vrea el.
L-am întrebat ce vrea, iar el mi-a spus că ar mânca un cheesburger, de la fast-food-ul de peste stradă, aşa că, am traversat strada, alături de el, am intrat în fast-food şi m-am uitat, să văd cât costă un cheesburger. Nu era mult(2,50 de Lire), dar, ţinând cont că, eu, mai aveam 4 Lire şi ceva în buzunar, ultimii mei bani, pare o nebunie faptul că am decis, totuşi, să-i cumpăr cheesburger-ul.
În timp ce, o turcoaică de vreo 17-18 ani, prepara cheesburger-ul, bărbatul, care îmi ceruse bani, mă lăuda întruna şi-mi spunea că voi ajunge în Rai pentru fapta mea, lucru de care nu sunt deloc sigur, dată fiind multitudinea păcatelor mele. Printre laudele la adresa mea(în clipa aia, voiam să-i pun scoci la gură, ca să termine), m-a întrebat dacă am soţie, eu i-am răspuns că nu, iar el mi-a spus că voi avea şi, habar n-am de ce, l-am crezut din adâncul inimii mele.
La un moment dat(tot în timpul preparării cheesburger-ului), bărbatul mi-a spus că-l cheamă Justin(pronunţat "Giastin") şi m-a întrebat cum mă cheamă, iar când i-am spus că mă cheamă Christel, mi-a repetat numele, pronunţându-l corect, după care mi-a spus că nu e englez, ci irlandez şi, ca recompensă pentru fapta mea, mi-a dat o cartelă englezească, de Orange, pe care mi-a spus că sunt 4 Lire, credit.
După ce-a fost gata cheesburger-ul, am ieşit, împreună, din fast-food, eu am plecat spre bibliotecă, iar el a plecat în direcţia opusă.
Ajungând în faţa uşii bibliotecii, am observat că era închisă şi încuiată şi că, pe program, scria că, în afară de Joi, Vineri şi Sâmbătă, când biblioteca e deschisă până la ora 17:00, în fiecare zi e deschisă până la ora 19:00, lucru care m-a făcut să mă întorc spre casa în care locuiesc, dar, trecând pe lângă fast-food-ul în care făcusem milostenia, mi-am adus aminte întâmplarea şi numele omului pe care-l hrănisem: Justin, şi mi-am dat seama că, în română, numele se traduce Iustin, adică exact numele Părintelui Stareţ de la Oaşa, pe care-l rugasem, printr-o scrisoare, să se roage pentru mine, ca să nu-mi pierd credinţa prin Anglia.
Pe loc, în minte mi-a răsărit un raţionament nebunesc, la care nu ştiu cum de m-am putut gândi: pe bărbat îl cheamă Iustin şi e irlandez, adică străin de Anglia, ceea ce înseamnă că, Părintele Iustin, Stareţul de la Oaşa, care e român, adică tot străin de Anglia, se roagă pentru mine, aşa cum i-am cerut.
În clipa de faţă, în care scriu aceste rânduri, mă gândesc şi la faptul că, cele 4 Lire, de pe cartelă, sunt simbolice, ele reprezentând cele 4 extremităţi ale Crucii lui Hristos, dar şi că bărbatul nu era, de fapt, bărbat, ci un înger trimis să mă ridice din deznădejde, lucru care i-a reuşit, zic eu.
Acum, sunt sigur că voi găsi ceva de muncă, în următoarele 2-3 zile, deoarece, Părintele Iustin, Stareţul de la Oaşa, se roagă pentru mine, lucru care mă face să cred, cu tărie, că nu mi se poate întâmpla nimic rău în Anglia, şi asta nu pentru că sunt eu un mare credincios(ceea ce nu sunt), ci pentru că, un mare credincios, se roagă pentru mine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu